Detracare

Suicid

Cred că se trezește pentru că aud zgomotul brichetei scânteind, inima îmi bate când îi spun știu că ai venit, el mârâie ca un animal pe sub ușă dar nu dă buzna înăuntru.

Secătură, zice el.

Mă ghemuiesc într-un colț al patului și încetez să mai respir.

Secătură.

Da, te aud îi spun, te aud, nu trebuie să îmi vorbești așa.

Denise, cea cu care te-am înșelat. Secătura.

Acum are sens și sunt întru totul de acord. Înțeleg mai bine.

Mă scol, bat de trei ori cu picioarele în podea, zăngănitul mi se scufundă în pavilion, îmi sparge și timpanele, îmi zgârie ochii. Aprind o țigară, întind mâna ca să ajung la scrumieră, e ora trei și n-am decât câteva ceasuri de somn în mine nici alea întregi.

Am stat așa amândoi un timp, fără să scoatem un cuvânt, îl simțeam lliniștit de cealaltă parte a peretelui, uneori îl auzeam cum încearcă o poziție mai confortabilă, un oftat, mișcarea șovăitoare a corpului său de a se lipi de ușă, dar în mare parte era tăcere. Mie îmi curgeau lacrimile fără să știu de ce; pentru că Liam nu mă mai iubea, pentru că împlinisem optișpe ani ghemuită pe culoar ca un răhățel de fetiță iar mama n-avea să mai vină.

Ia-mă cu tine, îl implor.

Mă ridic, fac câțiva pași prin cameră, pantofii mei țăcănesc pe podea, deschid, mă lungesc lângă el, fir-ar al dracu și el fumează, ce mă năpădește...

Poartă blugii lui vechi, mă-mpinge în străfulgerări ale clipelor când făceam dragoste și după și-i trăgea pe șolduri. Îi vorbesc cu voce blândă, n-are importanță ce îi spun nici nu-mi mai aduc aminte. Îmi amintesc însă de camera scăldată în lumină slabă și de iubirea mea pe pieptul lui.

Nu pot, scumpa mea.Tu ești bolnavă, stai aici să te faci bine.

Dacă vrei să mă fac bine nu pleca.

Ne strângem în brațe în tăcere. Când mă trezesc ceva mai târziu simt cum mă apasă privirea lui. Are ochii înlăcrimați, îl observ printre gene, plânge bărbatul, deschid bine ochii, mă strânge la piept, nu înțeleg ce are. Parcă i-ar fi frică. Mă doare, îi spun. Iartă-mă, iubito. 

E atât de târziu încât mi se pare straniu.

Am să mă întorc într-o zi și am să te iau la New York.

Dau din cap ca prostuța, îi fac pe plac, înghit minciuna.

Ți-e frig? Hai îmbracă-te și mănâncă ceva.

Doar dacă mai stai.

Mai stau, scumpa mea.

Îi privesc trupul de bărbat tânăr care se ridică în ritmul respirației lui neregulate.

Îmi plimb ochii pe spatele lui voinic, puțin cambrat, umerii goi. Mă smulg din îmbrățișare, nu vreau ca pielea mea să îi transmită gândurile mele adultere. Ca pedeapsă, mă înțeapă inima. Mă ghemuiesc la piciorul patului, îmi cuprind genunchii lipiți de bărbie. Mă legăn înainte și înapoi.

Până în clipa în care.

Până în clipa în care îmi simt corpul sângerând pe interior, mă doare, trebuie să mă duc la toaletă.

Privesc oglinda, ochii mei sunt verzi umbriți de fard negru. Port blugi scurți și șosete lungi, par atât de inocentă încât rup orice contact vizual cu geamăna mea. El nu mă lasă singură nici o clipă. Deja e în pragul ușii.

Vine și mă dezbracă, o face detașat ca un tată, mă bagă în cadă și o umple cu spumă. Am doar chiloții pe mine.

Tu ești aici la tine acasă, căldura îmi anesteziază trupul în întregime. Nu știu ce iubesc mai mult, pe el sau gelul de duș cu aromă de sex dur. Mă mângâie pe mâini, se apleacă peste fața mea, mă sărută pe obraji și pe frunte, apoi pregătește un prosop. Nu există nici o ruptură între noi. Țâșnește apa rece. Un hohot de râs e al meu, Liam se uită ca-n serile cu popcorn și filme franțuzești și e înduioșat.

După baie mă duce în dormitorul alăturat, îmi sărută pântecele, eu izbucnesc în lacrimi. Nu știu ce vreau, nu mai știu dacă vreau, aud zgomotul curelei lui, face dragoste cu mine părintește ca să mă liniștească uite, sunt aici, totul va fi bine. Cam atât, căci știu că urmează să plece. Văd fluturi negri pe tavan, gata să mă înșface de membre după ce el părăsește încăperea.

Vine și mă sărută.

Hai dormi puțin, ai de recuperat destulă odihnă.

Te iubesc, mârâi.

Vin și mâine, draga mea.

Rămân în întuneric până aud zgomotul motorului demarând. Îmi ciupesc buzele, gata mi l-a furat. Mi l-a furat. Fereastra mi l-a furat. Iau două cărți și lovesc cu forța trupului meu micuț în ea. În sinea mea plâng totul e destrămat gata s-a dus Liam s-a dus. Te rog, întoarce-te înapoi mi-e frică.

Crizele. Mă urc pe bloc, e șase dimineața. Răsare soarele, văd oamenii, văd câteva umbrele transparente că e umed anotimpul, sunt aici ca să nu m-ajungă fluturii negri. Îmi țin respirația, am trei cuburi de zahăr în buzunar. Le înghit una câte una balansându-mi picioarele în speranța că-mi vor aluneca tocurile. Nu vreau să cad în capul nimănui, mă asigur că mă împrăștii obscen în plină stradă, acolo unde eu și Liam ne sărutam de noapte bună.

 Și când e cazul sar.

În căderea mea cuprind cu brațele deschise toți trecătorii. Îi binecuvântez, pe urmă văd mașina lui Liam la colț - n-o văzusem pân-atunci - și-o pată neagră mă înghite fac sex cu asfaltul mă simt ca o destrăbălată. L-am înșelat.