Previous Page of 41Next Page

Jean-Paul Sartre - Muştele (teatru)

spinner.gif

Jean-Paul Sartre

Muştele

Dramă în trei acte

Lui Charles Dullin,

în semn de recunoştinţă şi prietenie.

d

black cat

PERSONAJELE

JUPITER

ORESTE

EGIST

PEDAGOGUL

ELECTRA

CLITEMNESTRA

OERINIE

O FEMEIE TÎNĂRĂ

O FEMEIE BĂTRÎNĂ

PRIMA STRAJĂ

A DOUA STRAJĂ

MARELE PREOT

BĂRBAŢI ŞI FEMEI DIN POPOR

ERINU, SLUJITORI

STRĂJILE PALATULUI

Actul întîi

O piaţă în Argos. O statuie a lui Jupiter, zeul muştelor şi al morţii. Are ochii albi şi faţa mînjită cu sînge.

Scena I

Femei bătrîne înveşmîntate în negru intra în procesiune şi fac libaţiuni în faţa statuii, în fund, aşezat jos, un idiot. Intră ORESTE şi PEDAGOGUL, apoi JUPITER.

ORESTE: Ei, femeilor!

Se întorc toate, scoţînd un ţipăt.

PEDAGOGUL: Ia spuneţi-ne... (Ele se dau un pas îndărăt, scuipînd pe jos.) Ei, voi de colo, ascultaţi, sîntem nişte călători rătăciţi. Nu vă cer decît o lămurire. (Bătrînele fug, scăpînd din mani urnele.) Hoituri bătrîne! Ai zice că mi-au căzut cu tronc! Ah! stăpîne, ce călătorie plăcută. Straşnică idee ai avut să vii aici, cînd în Grecia şi în Italia sînt mai bine de cinci sute de capitale, cu vinuri bune, hanuri primitoare şi străzi pline de lume! Ăştia de la munte parcă n-au văzut niciodată turişti. De o sută de ori am întrebat de drum în tîrguşorul ăsta afurisit, care se prăjeşte la soare. Pretutindeni aceleaşi strigăte de spaimă şi aceeaşi harababură, aceeaşi goană neagră şi greoaie pe străzile unde lumina îţi ia ochii, pfiu! Străzile astea pustii, aerul care tremură şi soarele ăsta... Există ceva mai sinistru ca soarele?

ORESTE: Aici m-am născut...

PEDAGOGUL: Aşa se pare. Dar în locul tău nu m-aş lăuda cu asta.

ORESTE: Aici m-am născut, dar trebuie sa întreb de drum ca un străin. Bate la uşa asta!

PEDAGOGUL: Ce speri? C-o să-ţi răspundă careva? Uită-te niţel la casele astea şi vezi cum arată. Unde le sînt ferestrele? Bănuiesc că dau spre nişte curţi bine ferecate şi întunecoase şi stau cu dosul la stradă... (Oreste face un gest.) Bine. Bat, dar n-am nici o speranţă. Bate. Tăcere. Bate din nou, poarta se întredeschide.

O VOCE: Ce doreşti?

PEDAGOGUL: Doar o întrebare. Nu ştii unde locuieşte... (Uşa se închide brusc.) Lua-te-ar naiba! Eşti. mulţumit, stăpîne Oreste, ti-a fost de ajuns? Dacă vrei, pot să bat la toate uşile.

ORESTE: Nu, lasă.

PEDAGOGUL: Ia te uită! E cineva aici. (Se apropie de idiot.) Mărite doamne!

Previous Page of 41Next Page

Comments & Reviews

Login or Facebook Sign in with Twitter
library_icon_grey.png Add share_icon_grey.png Share

Who's Reading

Recommended