Demonii: Secretul

IX O altă lume

            Simțeam nisipul fierbinte sub obraz, iar vântul bătea cu putere pe spatele meu. Capul îmi vâjâia, iar aerul era încins și irespirabil din cauza prafului ridicat de vânt. Mă simțeam ciudat, neputându-mă concentra la nimic concret. Ca atunci când am intrat în sevraj din cauză că am vrut să mă las de țigări.

            Tremuram incontrolabil și mă comportam ca și cum aș fi mâncat miere, băut Red Bull și administrat o doză de adrenalină.

            Mi-am deschis ochii și m-am ridicat în picioare. Cerul era de un roșu șters, fără nori sau soare. Nu vedeam decât nisipul care era ridicat în sus de vântul puternic. Aveam pe mine aceleași haine ca atunci când am fost tras în oglindă de către Belial. Adică nimic altceva înafară de boxeri.

            - Futu-i, am înjurat eu printre dinți. Nu știu unde sunt sau dacă mai e cineva pe aici, dar știu că nu-mi place deloc locul ăsta, am spus în timp ce un fior rece mă cutremură cu totul. M-am rotit și am privit în jur. Atunci am văzut cum cerul se întunecă în depărtare. Ca și cum de mine s-ar fi apropiat o furtună de nisip.

            - Băga-mi-aș! am urlat eu către cer. Ce mai urmează? Un clown în toate culorile curcubeului care să călărească un ponei roz cu zurgălăi la gât? am continuat eu enervat începând să alerg prin nisipul fierbinte, cât mai departe de cerul care se întuneca, când clinchete de clopoțel se auziră din spatele meu apropiindu-se, iar apoi clownul călare trecu pe lângă mine. Am rămas pe loc, uitându-mă ca un prost când la urmele lăsate pe nisip, când la fundul căluțului miniatural care se depărta, uitând total de vuietul furtunii de nisip care se apropia și nerealizând că zgomotul devine tot mai puternic, după care încetă total.

            - Visez! mi-am spus plesnindu-mă peste față ca să-mi demonstrez că așa e. Ba nu visez deloc! am continuat frecându-mi obrazul care pulsa. Unde mama dracului sunt?

            - În ultimul loc în care ți-ai putea dori să fii, răspunse o voce răgușită din spatele meu.

            - Mai ales având în vedere faptul că ești o prospătură cum nu am mai văzut de sute de ani, spuse o a doua voce, ceva mai ascuțită decât prima în timp ce mă întorceam.

            Am văzut doi indivizi de aproape trei metri privindu-mă. Unul dintre ei avea pielea albă ca laptele, ochii de un albastru-topaz, trăsături foarte armonioase încadrate de un păr blond lung și avea în mână o oglindă în care tocmai se privea. Celălalt avea pielea ca abanosul, ochii albi, sticloși și trăsături războinice. Îi priveam uimit pe cei doi. Mă îndoiam ca cei doi să fie comitetul de primire al lui Mike Jay în... oriunde m-aș fi aflat.

            - Cine sunteți? am întrebat eu.

            - Nu tu pui întrebările aici, broască! tună războinicul.

            - Nu fii așa rău Baal, spuse celălalt zâmbind în oglindă. Puștiul e nou în Iad și doar simți puterea de conte pe care o are. Ar trebui să știe cine îl va devora, continuă el aruncându-mi o privire pe lângă oglindă.

            - Cândva o să-ți stâlcesc fața, Asmodeus, șuieră Baal către partenerul său. Prea ești mândru de ea.

            - Fiecare arată cum merită, răspunse frumosul mutându-și privirea către Baal și strâmbându-se la vederea lui.

            - Ceva îmi spune că aveți nevoie de puțină intimitate, am spus eu făcând un pas în spate și vrând să plec.

            - Nu pleci nicăieri, șuieră Asmodeus atacându-mă.