GIOVANNI PAPINI GOG
1942 CUPRINS Prezentarea lui Gog (G.P.) Capodoperele literaturii Muzicanţi O vizită lui Ford Miracolul la domiciliu Povestea insulei „Fom" Oraşul părăsit O vizită lui Gandhi Siao-Sin Măştile Filozofie chinezească Istoria de-a-ndoaselea Thormon soteriologul Canibalul pocăit Cele mai noi oraşe Trustul fantomelor Ideile lui Benrubi Judecarea nevinovaţilor Egolatria O vizită lui Einstein O vizită lui Freud Noua sculptură În contra cerului Distracţii Teatru fără actori O vizită lui Lenin Nimic nu-i al meu Cumpărarea republicii Asasinul nevinovat Răzbunare O vizită lui Edison Fortăreaţă pe mare Asigurare împotriva fricii Transformarea pământului Aleea zeilor Gloria Industria poeziei O vizită lui Wells Filomanie Stele = oameni Cadavre de oraşe Caccavone Contele de Saint-Germain Mic de tot Catedra de ftiriologie Pedocraţie O colecţie de uriaşi Am moştenit un suflet Nostalgia călăului Ţări la licitaţie O vizită lui G. B. Shaw Chirurgia morală Sir J. G. .Frazer şi magia

A. A. si W.C. O vizită lui Knut Hamsun Boala ca leac Un împărat şi cinci regi Prăvălia lui Ben-Chusai Hârtia „Întoarcerea la natură" Ramon şi metalele Ducele Hermosilla de Salvatierra Întoarcerea lui Pitagora O sută de inimi „A înota în aur" Colecţia de celebrităţi Simulacru de crimă Cosmocrator Curăţenie greu de făcut Pâinea unei fetiţe Satana va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile, pe Gog şi pe Magog... APOCALIPS, XX, 7 PREZENTAREA LUI GOG 1 MI-E ŞI RUŞINE să spun unde l-am cunoscut pe Gog : într-o casă de nebuni. Mă duceam adeseori acolo, ca să ţin tovărăşie unui tânăr poet dalmat, pe care o pasiune nefericită pentru o umbră (iubita lui era o „regină a ecranului" şi numai pe ecran îi zâmbise) îl condamna la nebunie. Deoarece era de obicei liniştit, directorul acelei pensiuni pentru nebuni- pitic de satură, dar uriaş ca grăsime - ne permitea să stăm împreună în grădină. Ici şi colo, la umbra cedrilor şi a castanilor, se aflau mese rotunde de fier şi scaune, ca la cafenele. Infirmieri slabi, îmbrăcaţi în alb, se duceau şi veneau pe la ei, fără să aibă aerul că observă ceva. Într-o zi foarte călduroasă, pe când şedeam de vorbă cu poetul, un alt pensionar se apropie de masa noastră. Era un monstru cam de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în verde deschis. Înalt, dar rău făcut. N-avea un fir de păr pe cap: nici păr, nici sprâncene, nici mustăţi, nici barbă. Un boţ inform de piele goală, cu excrescenţe roşiatice. Faţa îi era foarte largă, cu tenul întunecat, aproape violet. Un ochi părea albastru ca cerul, bătând în cenuşiu; celălalt aproape verde, cu dungi galbene de baga. Avea fălci pătrate şi puternice; buzele groase, dar palide, se deschideau într-un zâmbet cu totul metalic, de aur. Salută pe poet, fără nici o vorbă şi se aşeză lângă noi. Nu deschise gura, dar părea că urmăreşte cu interes discuţiile noastre. Aflai după aceea, de la prietenul meu, că acesta era Gog. Adevăratul său nume era, se pare, Goggins, dar din tinereţe i se spusese totdeauna Gog şi acest diminutiv îi plăcu, pentru că îl înconjura cu un fel de aureolă biblică şi fabuloasă : Gog, rege în Magog. Se născuse într-una din insulele Hawai, dintr-o femeie indigenă şi dintr-un tată necunoscut, dar cu siguranţă de rasă albă. La şaisprezece ani, îmbarcat ca boy de bucătărie pe un vapor american, se oprise la San Francisco şi trăise ici şi colo, prin California, la întâmplare. După câţiva ani, nu se ştie cum, strânsese câteva mii de dolari şi se mutase la Chicago. Avea probabil geniu pentru business sau un demon în el, căci în puţin timp averea sa în bani deveni enormă, chiar pentru un oraş ca Ohio. La sfârşitul războiului, era unul din oamenii cei mai bogaţi din Statele Unite, adică de pe planetă. In 1920 se retrase, fără prea multe pierderi, din toate întreprinderile şi-şi depuse milioanele o parte ici, o parte colo, în toate băncile din lume. - Până acum, zicea el, eu am fost sclavul banului; de acum înainte, banul trebuie să fie servitorul meu. Nu vreau să aştept, cum fac semenii mei, să cad în mintea copiilor, spre a descoperi lumea şi a mă bucura de viaţă. De atunci începu, pentru Gog, o viaţă nouă: de cercetări febrile, de călătorii în lungul continentelor, de surprize, de nebunii, de goană. N-avea soţie, nici copii, dar nu-i lipseau linguşitorii, paraziţii, aghiotanţii, consilierii,complicii. Trebuie să te gândeşti la amestecul periculos care era în el: un semisălbatic plin de

nelinişti, care avea la dispoziţia sa bogăţiile unui împărat. Un urmaş al canibalilor,