Seria de literatură universală a BIBLIOTECII POLIROM este coordonată de Denisa Comănescu.

HARUKI MURAKAMI
cutremur

Haruki Murakami, Kami no kodomotachi wa mina odoru Copyright © Haruki Murakami 2001 ©2006 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere www.polirom.ro Editura POLIROM laşi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506 Bucureşti, B-dul I.C. Brâtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ; P.O. BOX l-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României : MURAKAMI, HARUKI După cutremur/Haruki Murakami ; trad. din Ib. japoneză şi note de luliana Oprina - laşi : Polirom,2006 ISBN : 973-460170-9 I. Oprina, luliana (trad.) 821.52l-32=135.1 Printed in ROMÂNIA

Traducere din limba japoneză şi note de luliana Oprina j.
t

POLI RO M 20

0

6

Unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s-a născut la Kyoto în 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa sa de proprietar al unui bar din Tokyo în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992 La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate - un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Automatul 1973 (1980) şi în căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). Ele zugrăvesc mentalitatea tinerei generaţii stăpânite, pe de o parte, de sentimentul de răzvrătire, iar pe de alta, de senzaţia de deşertăciune şi dezrădăcinare. In 1987 publică romanul Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Romanul Cronica păsării-arc (1994, nominalizat pentru prestigiosul ÎMPAC Dublin Literary Award) repune în discuţie atrocităţile comise de soldaţii japonezi în China în timpul celui de-al doilea război mondial. Murakami a mai scris romanul La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki) şi mai multe volume de povestiri, printre care se numără şi După cutremur (2000). Murakami este, de asemenea, autorul unei relatări despre atacul cu gaz sarin asupra metroului din Tokyo, intitulată Underground. In anul 2002, Murakami publică romanul Kafka pe malul mării, intrat imediat pe lista bestsellerurilor. Cele şase povestiri reunite în volumul După cutremur ne oferă imaginea unui Murakami în plină formă. Toate sunt legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul pătrunzător şi poetic al scriitorului urmăreşte destinele unor oameni conduşi în acelaşi timp de speranţă şi disperare. Povestirile descoperă cu abilitate violenţa ce mocneşte sub prosperitatea aparentă a Japoniei moderne. In seria de autor „Haruki Murakami" urmează să apară romanul Kafka pe malul mării.

-Liza! Dar atunci ce a fost aseară? Ce a fost a fost. Nu se poate! Ar fi prea crud din partea ta!" F.M. Dostoievski, Demonii1

1. Traducere de Nicolae Gane, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

„Ştiri la radio: Trupele americane au suferit pierderi semnificative, dar şi Vietcong-ul a înregistrat moartea a o sută cincisprezece oameni. Femeia : E îngrozitor, cât de anonim ! Bărbatul: Ce anume ? Femeia: Au spus că au murit o sută cincisprezece luptători de gherilă, dar din asta nu se înţelege nimic, pentru că nu se ştie nimic despre fiecare om în parte. Aveau nevastă şi copii ? Le plăcea mai mult la cinema sau la teatru ? Ni se vorbeşte doar despre... 115 morţi." Jean-Luc Godard, Pierrot nebunul

N

a CL
N i-i
■l-t

O l-l J3
L/j

C3

z, N 0 c
D

^

Şi-a petrecut cinci zile în faţa televizorului. Privea tăcută imaginile cu bănci şi spitale dărâmate, străzi comerciale mistuite de flăcări, autostrăzi şi căi ferate întrerupte. Stătea cufundată în canapea, cu buzele strânse şi nu-i răspundea deloc lui Komura, nici măcar printr-un semn din cap. Komura nu era sigur nici măcar că ea îl ascultă. Soţia lui era din Yamagata şi, din câte ştia el, nu avea rude sau cunoştinţe în zona Kobe. Cu toate acestea, stătea lipită de televizor de dimineaţa şi până seara. Din câte îşi dădea el seama, nu mânca şi nu bea nimic. Nici măcar la toaletă nu se ducea. Nu se mişca decât ca să schimbe canalele din telecomandă. Komura îşi prăjea singur pâine, îşi făcea cafea şi pleca la serviciu. Când se întorcea, o găsea exact cum o lăsase, în faţa televizorului. Neavând încotro, îşi prepara o cină frugală din ce găsea prin frigider şi mânca singur. Când se ducea la culcare, ea se uita la ştirile de noapte. Era